Din istoria Hitachdut Olei Romania
Datorită emigrărilor masive din România, formarea  Organizației Reprezentative a Evreilor
Originari din România care trăiesc în Israel (H.O.R.= Hitachdut Olei Romania) a apărut ca o
necesitate și nu poate fi ruptă de contextul istoric al iudaismului românesc.
Istoria iudaismului românesc merge undeva foarte departe în trecut.
Evreii au început să se stabilească pe teritoriul României de foarte multă vreme.  Arheologii au descoperit pietre funerare care datează cam din jurul anului 1200,
dar se presupune, că grupuri de evrei se stabiliseră în Moldova cu mult înainte.
O acţiune deosebit de importantă, a comunităţilor evreieşti care trăiau în România,
a fost congresul de la Focşani din 30-31 decembrie 1881, primul congres sionist,
cu  16 ani mai devreme decât congresul de la Basel organizat de Theodor Herzl.
La acest congres au participt  56 de delegaţi din 33 de organizaţii de pe teritoriul României, care reprezentau aproximativ 70.000 de oameni.   
Toţi participanţii au fost de acord că singura rezolvare a problemei evreilor este
emigrarea în „Ţara Sfântă”.
Reîntoarcerea pe meleagurile de unde strămoşii noştri au fost alungaţi, era un vis
milenar al neamului nostru. La fiecare sărbătoare, când se închina un pahar,
la fiecare întâlnire, când se despărţeau, evreii îşi urau „La anu la Ierusalim”.
De-a lungul anilor, H.O.R. a acționat în funcție de necesitățile perioadei de emigrare.
 
Prima emigrare a avut loc în 1882, formată din evrei  veniţi din Moineşti, Galați și
Bacău, care au construit primele aşezări agricole la Rosh Pina,  Zihron Yaakov
și Rishon leTzion, iar în 1889 Bat Shlomo. Cu timpul au ajuns în aceste așezări
emigranți din alte neamuri.
Comitetele de conducere ale românilor din aceste așezări, prin funcțiile lor, sunt precursoarele viitoarei „Organizații de olimi originari din România”.
 
În 1929  se formează „Organizația de Olimi Români” din Haifa, care avea ca scop
să-i ajute pe emigranții din România, care ajungeau în port, de cele mai multe ori clandestin, să se stabilească  în Haifa, sau în alte așezări din apropiere.
 
în anul 1944 a sosit în Ereț Israel vaporașul „Kazbek”, ticsit cu olimi din România.
780 de persoane. Între aceștia mai mulți fruntași sioniști și numeroși copii aduși
din Transnistria.
„Scurtă biografie neromanțată a localității Ghivat Șmuel” publicată în cartea „Ziariști
și politicieni din urmă cu o jumătate de veac” - o colecție de articole publicată în 1993
- de ziaristul Mihail Rinea, este povestea înființării acestui oraș, la început o mică a
șezare.
„1944! Războiul mondial nu se terminase încă.
Într-o noapte întunecoasă s-a apropiat, prudent, de coastele israeliene, un vapor mic.
În pântecele lui, înghesuiți, mai multe sute de emigranți din România care își doreau
limanul pe pământul acesta  al Făgăduinței. Oamenii trebuiau adăpostiți” scrie Mihail Rinea.
Voi reda un fragment din interviul pe care ziaristul l-a luat primarului orașului de la
acea vreme (1993), Zeev Schachter:
„În anul 1944 a sosit în Ereț Israel vaporașul „Kazbek”, ticsit cu olimi din România.
Vreo 780 de persoane. Între aceștia mai mulți fruntași sioniști și numeroși copii aduși
din Transnistria.
În vederea clitării acestor emigranți, conducătorii organizației de olimi originari din România ( cunoscută astăzi ca H.O.R.) au luat inițiativa construirii a 100 de locuințe
pe un teren care aparținea lui Keren Kayemet, teren situat în apropiere de Bnei Brak. Piatra de temelie a acestei așezări a fost pusă în octombrie 1944....
Numele așezării a fost hotărât de „fruntașii organizației de olimi din România” după numele mentorului sionismului românesc Samuel  Pineles, care a contribuit din plin
la colonizarea primelor așezări Rosh Pina  și Zichron Yaakov”.
 
A urmat o perioadă de emigrări masive, când H.O.R. i-a ajutat pe emigranții din România
în toate problemele legate de clitare. Voluntari se ocupau de traduceri de acte, îi însoțeau la bancă, cupat holim, etc.
 
În anii 50 Hidachdut Olei Romania a editat un ghid de conversație român – ebraic,  care conținea expresiile uzuale necesare noilor veniți, iar în 1974 a publicat un vocabular ivrit – român pentru contabili și economiști întocmit de Ancel Moșe, profesor de contabilitate.
 
Pe lângă grija permenentă de a-i ajuta și îndruma pe olimi, Hitachdut Olei Romania a contribuit și la cunoașterea și promovarea iudaismului românesc. 
Între anii 1977 – 1979 apare „Shevet Romania”, publicație periodică de istorie a iudaismului din România editată de „Hitahdut Olei Romania din Israel ”
Colectivul de redacție era format din: Jean Cohen, Eugen Luca, Ițhak Korn, S. Schafferman, A.B. Yoffe și Meir Zait, iar secretarul de redacție a fost Aharon Gal-Goldenthal.
Revista a apărut în românește și ebraică.
În primul număr, pe prima pagină, este un citat din Iacob Groper poet liric, născut la Mihăileni, considerat primul idișist modern :
„De întodeauna am gândit că trebuie să facem cunoscută comoara spirituală a iudaismului din România. Acolo a fost leagănul evreiesc, în Moldova ca și în Basarabia atât de bogată în „idișkeit”. Acolo au fost izvoarele spiritului evreiesc al acestui „șevet” trib. Acolo s-a auzit cântecul specific „șevetului”. Dece să-l aducem la tăcere? Trebuie să facem ceva!”
 
După cum se poate observa de-a lungul istoriei „Hitachdut Olei Romania” a activat în multe domenii pornind de la ajutorul acordat olimilor în toate problemele de clitare  (voluntari se ocupau de traduceri de acte, îi însoțeau la bancă, cupat holim, etc),  contribuția la formarea așezării Ghivat Shmuel, publicarea unui magazin  de istorie a iudaismului din România, și altele.
Această ultimă idee a fost preluată mult mai târziu, în 2002, de organizația nou formată A.M.I.R., care și-a asumat sarcina să păstreze istoria iudaismului românesc, și să o prezinte publicului larg, precum și să arate rolul evreilor români la formarea și dezvoltarea statului Israel.
 
Numărul mare de emigranți, care cu scurgerea timpului s-au stabilit în orașe pe tot cuprinsul țării, a dus la înființartea filialelor H.O.R .
Sub conducerea Centralei din Tel Aviv, președinții de filiale și comitetele locale au preluat sarcina de a-i ajuta și îndruma pe olimii din România stabiliți în orașele lor. Printre cele mai vechi filiale sunt Haifa, Carmiel, Beer Sheva, Petah Tikva, Naharia.
 
În perioada actuală nu mai sunt olimi din România și s-au schimbat și prioritățile H.O.R. Se ocupă de originarii din România ajunși la o anumită vârstă, dar și de a doua și a treia generație.
În perioada 2008-2010 s-au acordat ajutoare materiale originarilor din România cu venituri mici.
De două ori pe an se organizează excursii de 3-4 zile în cele mai frumoase locuri din țară.
Se comemorează victimele Holocaustului: Struma la Așdod, Mefkure la Petah Tikva, Ziua Holocaustului din România (9 octombrie, zi stabilită prin lege în 2004) în România.
HOR ia atitudine împotriva actelor de antisemitism din România, cum ar fi: existența Cuibului Legionarilor din București str. Negruzi nr 1( subiect ridicat de preș. Zeev Schwartz în ședința parlamentului român), profanarea de morminte în cimitirele evreiești din România; încercările de reabilitare a mareșalului Antonescu a cărui bust se află la Muzeul de Stat din Curtea de Argeș și ca și cum nu ar fi destul, recent  viceprimarul Bucureștiului, Bodulescu,  a cerut insistent  să se construiască bustul lui Antonescu în capitala României pe care să fie scris „eroul neamului”.
 
Foarte importante sunt acțiunile H.O.R. pentru ca și supraviețuitorii Holocaustului emigrați în Israel după 1953 să primească aceleași drepturi ca și cei veniți înaintea acestei date.
În acest scop H.O.R. s-a adresat, în 2015, Tribunalului Suprem (BAGAȚ). Ca urmare a acestei acțiuni, Tribunalul Suprem a apelat la ministrul de finanțe, pentru a motiva această situație creiată. Răspunsul a fost că nu au buget suficient.
H.O.R. a hotărât să lupte în continuare în acest sens.
Despre toate acestea și încă altele veți putea citi în „Albumul” în 3 volume editat de H.O.R.
 Sanda Feller
  Gânduri
Mă gândesc la emigrarea evreilor de origine română, despre care se spunea „aliaua cu pantofi de cauciuc”.
Mulți dintre ei au ajuns să ocupe funcții importante în stat, dar și-au ascuns originea românească. Cât timp au fost în activitate nu vorbeau românește și nu-i interesau problemele „alialei” noastre.
Noi am apelat în nenumărate rânduri la autorități și continuăm să  încercăm să  rezolvăm parte din problemele „alialei” noastre.  Pentru cei care au ocupat funcții în stat și aveau putere de decizie ar fi fost mult mai ușor, dar nu au făcut-o.
Un exemplu ar fi scufundarea vaselor Struma și Mefkure. Scufundarea Strumei se spune că a fost „cel mai mare dezastru al căilor navale civile în timp de război”, dar eu cred că este mai potrivit să spunem că a fost cea mai cumplită  crimă  împotriva umanităţii, împotriva unor oameni care aveau o singură vină, aceea că s-au născut evrei şi care au încercat în disperare să se salveze.                                                                                          

La Așdod, pe malul mării, la memorialul ridicat în memoria victimelor de pe Struma, comemorarea, în fiecare an,  este organizată de Ioșua Zontag președintele filialei H.O.R. din Așdod și participă sute de israelieni de origine română veniți din întreaga țară.


La Petah Tikva, într-un frumos parc din oraș, a fost ridicat un monument în amintirea victimelor de pe Mefkuri. Aici, Moni Seinstein președintele filialei H.O.R. din Petah Tikva organizează comemorarea celor care  au pierit în această tragedie. Și aici participă sute de oameni.
La organizarea acestor ceremonii, președinții de filiale colaborează cu H.O.R. pe țară, dar și cu primăriile locale.
Am făcut nenumărate cereri ca aceste comemorări să fie recunoscute de guvernul israelian, dar din păcate, nici până astăzi nu am primit răspuns.



Numai noi românii ne adunăm la aceste ceremonii să ne plângem morții.


Este momentul să amintesc că primul congres sionist a fost pe 30-31 decembrie 1881, cu 16 ani înaintea congresului de la Basel organizat de Theodor Herzel, dar acest fapt nu este recunoscut.
Pur și simplu, ni s-a furat istoria...Și bine înțeles există vinovați.
La Yad Vashem despre români se vorbește foarte puțin și locul acordat memoriei celor cca 350 de mii de victime ale Holocaustului, care trăiau în România, este foarte mic.
La una dintre delegațile oficiale la Auschwitz - la care am participat ca reprezentant al H.O.R.- am avut prilejul să discut cu domnul Avner Shalev, director general la Yad Vashem și am ridicat această problemă.
Răspunsul a fost clar:„Este pentru prima dată când se apeleză la mine în această problemă.”
Acestea sunt doar exemple, care demonstrează lipsa de interes a unor originari din România, care au ocupat funcții înalte, care le-ar fi permis să se ocupe de aceaste probleme și de încă multe altele de interes major pentru aliaua română, dar nu au făcut-o.
Dar iată că au ieșit la pensie și minune... și-au adus aminte că sunt români!
Printre aceștia există și exemple pozitive și aici mă gândesc la generalul Mendi Maron (z.l.). Am luat legătura cu dumnealui după ce a ieșit la pensie. Cu această ocazie mi-a spus „Am citit despre activitatea H.O.R. și așa am aflat că vă ocupați de „aliaua” romînă din toate punctele de vedere. Eu am luptat în toate războaiele purtate de Israel și întotdeauna m-am mândrit că sunt general român în armata israeliană. Acum când nu mai am vârsta să fiu în armată, te rog să mă consideri un simplu soldat și să-mi spui ce pot să fac pentru  aliaua noastră.”

Alții, însă, au înființat diverse grupări de originari din România, care au răsărit în ultima vreme ca „ciupercile după ploaie”  și care nu au realizat altceva, decât că ne-au dezbinat în loc să fie alături de noi și astfel să ne afirmăm ca o organizație mare și puternică.
Dar astea sunt numai gânduri care mă bântuie din când în când.
Pe lângă gândurile mele, organizația pe care o conduc s-a afirmat printr-o serie de acțiuni concrete.
Despre o parte din ele voi scrie în continuare:

Modificarea legii conform căreia emigranții veniți înainte de 1953 primesc anumite drepturi, pe care cei veniți după această dată nu le primesc.  

O altă problemă, care ne preocupă de ani de zile, este modificarea legii prin care supraviețuitorii Holocaustului care au emigrat înainte de 1953 primesc anumite drepturi, iar cei veniți după această dată nu.
Este vorba în special de cei veniți din România, care nu au primit aprobarea de emigrare din partea autorităților române până în jurul anilor 60-70. Mulți dintre cei care au solicitat emigrarea au așteptat și 10 ani cu bagajele făcute.
Ei au fost persecutați de regimul comunist, au fost dați afară din servicii și din casele lor preluate abuziv, fiind considerați dușmani ai regimului.
Ajunși în cele din urmă în Țara Sfântă s-au lovit de o altă nedreptate.
Deşi au suferit prigoana nazistă ca şi cei emigraţi înainte de 1953, legea israeliană  nu le acordă aceleași drepturi.
Am primit numeroase scrisori în care cei veniți după 1953 se plâng de această nedreptate.
Am să vă dau un exemplu. Zilele trecute, am primit o scrisoare de la doamna Miriam Schwartz care îmi relata următoarea situție: sunt două surori Miriam Schwartz și Roza Leibovici. Roza a emigrat în 1950, iar Miriam în 1960. Și una și cealaltă au fost deportate și au stat 2 ani și jumătate în Transnistria, dar Miriam nu primește aceleași drepturi ca Roza. În încheierea scrisorii, Miriam mă întreabă cum se poate rezolva această situație absurdă și dacă noi H.O.R-ul facem ceva în acest sens.
Da, noi facem tot ce putem. Am organizat un recensământ (pentru prima oară în istoria țării) a originarilor din România. Formularul conține și o rubrică care se referă la anul emigrării, tocmai pentru a putea aprecia cât mai exact numărul celor veniți după anul 1953, pentru a imforma autoritățile competente.
Apelăm pe această cale la toți originarii din România, care nu au complectat  încă formularele, să o facă. Vă puteți adresa la filialele din orașele în care locuiți, sau la centrala H.O.R. din Tel Aviv, str Alex. Ianai nr. 3

Comitetul Executiv H.O.R  s-a adresat Tribunalului Suprem, care în ședința din 12 aprilie 2015, a hotărât ca Ministerul de Finanțe să motiveze de ce cei veniți după 1953 nu primesc aceleași drepturi. De partea juridică s-a ocupat  jurist consultul organizației noastre, domnul av. Haim Ianai.
Cu toate că era de datoria lor, nici un alt conducător al celorlalte grupări de israelieni de origine română nu numai că nu au luat inițiativa, dar nici nu ni s-au alăturat în această acțiune.                  
Ministerul de Finanțe a motivat că nu are fonduri suficiente.  Acțiunea  a stârnit un mare interes în mass media Israeliană.  
Imagini de la Curtea Supremă, din ziua ședinței, s-au transmis la televiziunea israeliană.
Deasemenea am dat interviuri la posturile de televiziune 1 și 2, care au fost difuzate în aceeși seară.
Cu toate acestea noi nu ne-am descurajat și prin acțiunile noastre sperăm să reușim în cele din urmă. Sperăm, deasemenea, că dacă va fi necesar, ne veți sprijini în aceste acțiuni.


Holocaustul și amintiri din cea mai neagră perioadă a istorie, perioada nazistă.

Printre problemele deosebit de importante de care se ocupă H.O.R.ul este păstrarea trează a amintirii Holocaustului și lupta împotriva antisemitismului. De-a lungul timpului am constatat că,  din păcate, sunt singurul conducător, care a ridicat glasul împotriva răbufnirilor antisemite din România, cum ar fi profanarea mormintelor din cimitirele evreiești, articolele antisemite din diverse ziare, cărți cu conținut antisemit, sau existența unui birou al legionarilor în inima Bucureștiului.
In fotografie Zeev Schwartz la Memorialul victemelor Holocaustului.


Delegații de la H.O.R au participat în fiecare an la comemorarea Holocaustului românesc, care are loc în jurul datei de 9 octombrie – dată stabilită prin lege în 2004 - și la comemorările „Trenurilor Morții” din Iași și pogromului de la Dorohoi care a marcat                                                                    
începerea perioadei atât de negre și tragice din istoria evreilor din România.
 Am participat, fiind invitat de către Președintele României,  la sesiunile speciale organizate cu prilejul comemorării Holocaustului din România la Parlament și cu acest prilej am ridicat problema răbufnirilor antisemite și cât de periculoase sunt.

Fiind în legătură permanentă cu domnul prof.dr.Alexandru Florian – directorul general al Institutului „Elie Wiesel” din București, căruia i se cuvine toată cinstea pentru munca depusă - am aflat de la dumnealui că în mijlocul Bucureștiului, pe str. Negruzzi nr. 1, lângă Gara de Nord se află, nici mai mult nici mai puțin, cuibul legionarilor, cu o activitate zilnică, ore de primire și steagul legionar. L-am fotografiat.
Fiind invitat să vorbesc la sesiunea specială din Parlamentul României, organizată pentru comemorarea Holocaustului,  am povestit aceasta și deoarece un deputat a strigat din sală că nu este adevărat, am coborât de la tribună și am împărțit 60 de fotografii parlamenarilor prezenți în sală invitându-i să meargă și să vadă.
Vestea morții lui Elie Wiesel m-a surprins în România. Cu această ocazie am acordat un interviu ziaristului Roland Cătălin Pena, care a fost publicat în ziarul „Evenimentul Zilei” și difuzat la Radio România.
Regret profund că Elie Wiesel  a decedat. L-am cunoscut în Israel, iar de două ori     l-am întâlnit la Auschwitz. Eu cred că numai datorită lui s-a aflat adevărul despre soarta noastră. Trăia numai pentru asta.
Anul acesta comemorarea internațională a victimelor Holocaustului a avut loc pe 12 aprile. În seara zilei de 11 aprilie am fost invitat ca reprezentant al H.O.R,  la deschiderea ceremoniei oficială, la Yad Vashem.
A doua zi, pe 12 aprilie, Marcel Leibovici președintele filialei din Ierusalim a depus, în numele H.O.R., o coroană de flori.


Fondurile primite de la fundația „Caritatea”

În perioada 2008– 2010, H.O.R. a primit fonduri de la fundația „Caritatea”,  provenite din vânzările sau închirierile bunurilor publice naționalizate de regimul comunist și retrocedate după 1989. La origine, aceste bunuri au fost cumpărate din donațile făcute de părinții și bunicii noștri și noi suntem adevărații moștenitori.
Noi am împărțit acești bani originarilor din România, care îndeplineau criterile stabilite de Bituah Leumi. Cererile erau primite de președinții de filiale care făceau și o primă verificare, controlate apoi de comisiile publice  formate din activiști H.O.R. și avizate de conducerea H.O.R.
Faptul că nici până astăzi, cu toate eforturile noastre în acest sens, nu ni s-a dat nici o explicație pentru încetarea trimiterii acestor  fonduri , am tras concluzia că există un complot împotriva noastră.
 
Deoarece, de curând, a fost numită președinta Fundației „Caritatea” doamna amb. Colette Avital  sperăm că va rezolva în scurt  timp această problemă.

Rredau mai jos tabelul cu repartizarea fondurilor pe filiale 

filială	număr cereri	sume aprobate	sume plătite	rest de plată
		de comisia publica
Aşdod	270	639904.00	394407.00	245497.00
Aschelon	366	820042.00	474500.00	345542.00
Ber Seva	807	1887134.00	1019903.00	867231.00
Bat Yam	463	1014972.00	646086.00	368886.00
Hertzlia	90	191760.00	122535.00	69225.00
Hedera	249	520309.00	321879.00	198430.00
Holon	295	621355.00	423722.00	197633.00
Haifa	2590	5818461.00	3154333.00	2664128.00
irusalim	162	347209.00	218248.00	128961.00
Cfar Saba	111	217790.00	138751.00	79039.00
Carmiel	280	605810.00	359141.00	246669.00
Lud	92	226498.00	184605.00	41893.00
Naharia	277	682677.00	353087.00	329590.00
Naţeret	372	822745.00	448246.00	374499.00
Natania	328	730358.00	433223.00	297135.00
Aco	125	250730.00	159525.00	91205.00
Pardes Hana	27	55500.00	33810.00	21690.00
Petah Tikva	509	1113127.00	718745.00	394382.00
Tzfat	28	56170.00	30750.00	25420.00
Kiriat Gat	135	278025.00	163390.00	114635.00
Roş Haaen	17	37760.00	25100.00	12660.00
Rishon Le Tzion	653	1490936.00	826200.00	664736.00
Rehovot	193	370377.00	252073.00	118304.00
Ramle	113	231224.00	138395.00	92829.00
Raanana	54	101231.00	64231.00	37000.00
Şderot	28	87290.00	46250.00	41040.00
Tel Aviv	751	1697089.00	1075449.00	621640.00
	9385	20916483.00	12226584.00	8689899.00

Acțiuni de suflet

Pe lângă acțiunile pe care le-am inițiat pentru a îmbunătății situația financiară a originarilor din România, ne ocupăm și de suflet.
Organizăm excursii de 3-4 zile în cele mai frumoase locuri din țară, la cele mai mici prețuri și în cele mai bune condițiii, pentru ca toți participanții să se simtă bine, să lase grijile zilnice acasă și la întoarcere să ne întrebe când va fi excursia următoare.
Ultima acțiune de acest fel a fost la Aco, unde peste 200 de originari din România au sărbătorit plecarea anului 2017 și venirea anului 2018.
Doresc să menționez că la reușita acțiunilor H.O.R. au contribuit și contribuie în continuasre cei care îmi stau alături de ani de zile; Șlomo Abramovici locțiitorul meu, dr.Nathan Cohen vice președinte, ing. Eliahu Sachter director general, av. Haim Ianai jurist consult, Moni Seinstein președintele comisiei de control, Nadia Kurtz- președinta comisiei de excursii, , Sanda Feller președinta comisiei culturale și purtătoare de cuvânt H.O.R., Cohi Nave secretar principal, Rina Katz secretară,  Luci Dival activistă voluntară la centrala H.O.R.  și nu în ultimul rând președinții de filiale.